Vineri, 22 octombrie 2010, echipa Centrului Educaţional PRO DIDACTICA a organizat masa rotundă Relaţia şcoală-familie pentru calitate în educaţie, cu participarea experţilor în domeniu şi a specialiştilor responsabili de educaţie de la DGRÎTS.
În acest context, s-a produs şi lansarea unei cărţi cu acelaşi titlu, care conţine rezultatele unor cercetări naţionale şi internaţionale la temă şi alte materiale suport pentru managerii educaţionali care urmează să desfăşoare activităţi similare în fiecare raion.Prezentările de provocare a dezbaterilor, pregătite în baza cercetărilor ştiinţifice şi a sondajelor de opinie, au fost efectuate de următorii specialişti în educaţie şi în sociologie: Viorica GORAŞ-POSTICĂ, Rima BEZEDE, Diana CHEIANU, Aliona CRISTEI şi Mihai NANI.

Acestea s-au axat pe probleme prioritare, precum:
·    participarea familiei în activitatea şcolii: viziuni comparative ale părinţilor şi managerilor;
·    modalităţi de antrenare a părinţilor plecaţi la muncă peste hotare în soluţionarea problemelor şcolare ale copiilor lor;
·    implicarea părinţilor în luarea deciziilor privind procesul educaţional;
·    parteneriatul şcoală-familie: de la pasivitate la implicare.
Activitatea s-a realizat în cadrul unui proiect internaţional pentru ţările din Europa de Sud-Est – Sporirea calităţii şi participării în educaţie, desfăşurat în perioada 2008-2011, cu sprijinul Institutului pentru o Societate Deschisă de la Budapesta şi coordonat de Universitatea din Ljubljana, Slovenia.
Printre recomandările de bază ale cercetărilor enunţăm: părinţii să fie priviţi ca participanţi activi, care pot aduce o contribuţie reală şi valoroasă la educarea copiilor lor, împreună cu şcoala, nu doar contribuţii financiare; să fie parte la adoptarea deciziilor privitoare la copiii lor; să se recunoască, să se aprecieze, să se valorifice şi să se utilizeze adecvat informaţiile despre copii oferite de părinţi; responsabilitatea să fie împărţită între părinţi şi profesori. Majoritatea părinţilor, indiferent de nivelul lor cultural şi de statutul social, pot da informaţii preţioase despre problemele, ritmurile de creştere, dorinţele, aşteptările, neîncrederile, pasiunile copiilor lor etc. Or, sensibilizarea acestora, dar şi a colectivului pedagogic pentru sporirea implicării familiei în viaţa şcolii rămîne o problemă complexă atît pentru politica educaţională, cît şi pentru echipa instituţiei. Contribuţiile părinţilor în şcolile publice, care asigură învăţămîntul obligatoriu, urmează să fie mai mult de ordin moral şi intelectual, şi nu de ordin financiar şi material, cum se practică în mod defectuos, în prezent.

VIORICA GORAŞ-POSTICĂ,

coordonator de proiect