La sfărşitul lunii noiembrie curent, o echipă de formatori de la CE PRO DIDACTICA  a răspuns solicitării Centrului Naţional al Tinerilor din Moldova, oferind un program tematic de formare cu titlul de mai sus. Obiectivele activităţii au inclus dezbaterea conceptului de calitate a educaţiei nonformale, standard, indicator, descriptor; dezvoltarea/aplicarea / exersarea diferitor standarde și elaborarea indicatorilor şi  a descriptorilor  de performanţă, toate fiind realizate la nivelul posibilităţilor de înţelegere, aplicare şi integrare ale fiecărui cursant.

Important este că s-a ajuns la o concluzie clară vizavi de cine elaborează standardele: finanţatorii, beneficiarii, societatea civilă, echipa de proiect,  organele de stat (comisiile ministeriale de standardizare), formatori , experţi naţionali, internaţionali, practicieni, cercetători etc., fiind elaborate de echipe mixte. De asemenea, s-a discutat şi s-a clarificat pentru ce avem nevoie de standarde: să realizăm activităţi calitative;  să avem direcţie/viziune unde dorim să ajungem;  să ştim ce/cît dorim să atingem; să nu deviem de la cursul stabilit;  să identificăm punctele slabe/forte;  pentru obţinerea satisfacţiei;  să ne dezvoltăm continuu şi să măsurăm rezultatele. La întrebarea cine are nevoie de standarde în educaţia non-formală, echipa de cursanţii a dezvăluit: formatorul, statul, instituţia, participanţii la proiect, finanţatorii, profesorii, conceptorii de politici, ONG-urile; autorităţile de resort (DÎ, ministerul), publicul larg, părinţii participanţilor la proiect, evaluatorii, experţii, angajatorii etc.

Interesul cursanţilor pentru subiectul studiat, activismul, gradul de implicare a fost  foarte mare, remarcîndu-se ca pozitivă dinamica grupului.  Dintre constatările  cursanţilor cu privire la activitatea dată, cităm: seminarul a avut o tematica foarte actuală, însă, din punctul meu de vedere, este prea puţin timp pentru procesarea informaţiei obţinute; apreciem informaţiile noi, schimbul de idei şi de experienţă; a fost foarte bine organizat şi exemplele au fost relevante; am observat că a crescut coeziunea echipei noastre; au fost clarificate/concretizate etapele de planificare, implementare şi evaluare a activităţii non-formale; am preluat elemente pe care le voi utiliza în viitor; nu există standarde şi indicatori unici, dar mi-am întărit convingerea că un instrument de autoevaluare este foarte important.

În concluzie, opinăm că implicarea ONG-urilor în educaţia nonformală este benefică şi aduce beneficii enorme tinerilor, consolidîndu-se forţa acestora în societate şi promovîndu-se bunele practici, inclusiv în domeniul noilor educaţiei şi al dialogului intercultural.