Inaugurat fără fast și pompă, dar cu mult optimism în 2003, Clubul de dezbateri educaționale PAIDEIA își propunea să-i întrunească în fiecare vineri după-masă, în una din sălile Centrului Educațional PRO DIDACTICA, pe cei interesați de subiectele propuse. Inițial, un formator-moderator alegea o temă de discuție și elabora proiectul și materialele de suport, iar tradiția s-a păstrat pe parcursul celor două decenii de activitate. Din 2004, Clubul PAIDEIA a început să funcționeze pe secții, în corespundere cu denumirile disciplinelor, dar secția cea mai populară și mai frecventată – dar și cea mai „în trend” pentru moment – a fost cea de Lectură și scriere pentru dezvoltarea gândirii critice. Sute de profesori care beneficiaseră de trainingurile de gândire critică aveau acum oportunitatea de a-și aprofunda… și lărgi competențele. Dificultatea venea din nevoia de a se deplasa la Chișinău, însă cursanții veneau atunci și au continuat să vină în următoarele două decenii din toate colțurile țării. On-line-ul impus de carantină, începând cu 2020, a făcut ca ședințele să devină accesibile oricui și de oriunde, dar s-a schimbat și scenariul ședințelor-dezbateri, moderatorii alegând forme de lucru din aria TIC. Atractiv pentru cadrele didactice mai ales datorită problemelor discutate (Ce?), Clubul a devenit concomitent un laborator pentru testarea și rodarea ideilor inovative ale formatorilor și a strategiilor de lucru cu adulții (Cum?). Evităm intenționat formula consacrată „strategii de instruire a adulților”, pentru că, de fapt, nu instruirea este finalitatea acestor sesiuni de dezbateri, ci reorientarea demersului didactic de pe făgașul informativ spre cel formativ, reconceptualizarea lecției în care etapa-cheie se considera predarea într-o lecție a cărei activitate principală se consideră învățarea – adică schimbarea de paradigmă.

Schimbarea va deveni, între timp, și finalitatea promovată în procesul formării de formatori. Câteva generații de formatori au trecut prin sălile Centrului și au participat, în diferite perioade, la activități realizate aici, dar și la instruirile în deplasare, care în folclorul de uz intern se numesc turism didactic. Primii chemați și mobilizați au beneficiat de formări consistente la Centrul de limbi moderne din Iași și Centrul de  dezvoltare managerială din Cluj; a urmat campania amplă Lectură și scriere pentru dezvoltarea gândirii critice, cu formatori din SUA. Între timp, profesori care au cunoscut experiența Centrului în calitate de cursanți au dorit să participe la ea în rol de formatori și echipa a crescut cantitativ și calitativ. Plăcerea comunicării cu cei care gândesc la fel și lucrează în același stil a alimentat ani la rând ședințele din cercul formatorilor, care au fost variate și ca subiecte, și ca format. Primele, cu invitați notorii din exterior (Aurel Codoban, Sorin Cristea, Constantin Cucoș, Simion Zamșa, Gabriel Albu, Xavier Roger, Laurențiu Șoitu), iar următoarele – cu forțe proprii. O întâlnire de câteva ore cu colegii ne încarcă tuturor bateriile și ne face să observăm aspecte și nuanțe peste care treceam cu vederea anterior, dar mai ales ne oferă posibilitatea unei comunicări didactice nonformale. Întrunirile ne marchează și ne mobilizează, indiferent dacă au avut durata de o săptămână a unei școli de vară, a unei zile de sâmbătă sau a unei după-amiezi de vineri: inovația, atmosfera caldă, deschiderea spre creativitatea didactică și gândirea divergentă, valorificarea celor mai recente idei pedagogice sunt caracteristicile acestor ședințe de suflet. Apariția unor colegi noi la fiecare întâlnire, prin lărgirea sferei de interes și a proiectelor implementate, e o dovadă certă a faptului că investiția în formarea de formatori e de bătaie lungă și se răsfrânge, indubitabil, asupra activității lor la firul ierbii.