Anul fondării Centrului Educațional PRO DIDACTICA – 1998 – a coincis cu începuturile unui proces care a ieșit din limitele proiectului RWCT, sau LSDGC: Lectură și scriere pentru dezvoltarea gândirii critice. Ce a însemnat acest prim proiect pentru sistemul educațional din R. Moldova? La suprafață, partea cea mai vizibilă a fost implementarea câtorva zeci de tehnici interactive, testate de profesorii participanți la clasă, în cele mai variate circumstanțe. Entuziasmați, cei 48 de cursanți din prima generație de gânditori critici au transferat experiențele de la traininguri în sălile de clasă, în aulele universitare și în numeroase activități de educație a adulților. Au urmat și alte proiecte, de inițiere în gândirea critică, de aplicare a tehnicilor de gândire critică la diferite discipline și în varii activități, de implementare a gândirii critice în învățământul universitar, o superbă școală de vară cu studenții (1999, Holercani) și cu profesorii universitari (2000). Au urmat ateliere de formare a altor generații de formatori, iar sistemul de cascadă a funcționat conform prevederilor. În consecință, aceștia au optat, prin încadrarea proprie în activitățile de formare și prin certificare, pentru dezvoltarea gândirii critice. A lor. A elevilor. A comunității în ansamblu, prin deprinderile foștilor elevi și studenți de a aborda problema și de a promova ideea că, pentru majoritatea întrebărilor, nu există un singur răspuns acceptabil.

De la distanța unui sfert de secol din acel octombrie 1998, constatăm că s-a cristalizat o strategie interactivă, care este omniprezentă în instituțiile de învățământ și care se asociază, în primul rând, cu dezvoltarea gândirii critice. În acești ani, strategiile interactive au fost testate și, într-un fel, și-au primit actele de cetățenie în sistemul educațional din R. Moldova. De la implementarea unor tehnici disparate la proiectarea în cadrul ERRE (evocare – realizare a sensului – reflecție – extindere), strategia a mizat pe dezvoltarea competenței de comunicare orală și scrisă, insistând asupra diversității tehnicilor aplicate, a compatibilității lor la o oră. Și comunitatea formatorilor și-a dezvoltat competențele de gândire critică și a reușit să extindă ”aria de acoperire” a proiectului inițial asupra activităților de natură diferită, inclusiv a celor manageriale, de proiectare strategică și de evaluare.

Astăzi, strategiile interactive se regăsesc, la nivel de concepție, în curricula, în ghidurile de implementare, în manuale și auxiliare didactice, iar dezvoltarea gândirii critice se produce prin tehnici sugerate și prin concepte puse la baza demersului. Experiența cursanților, mai bine zis, a adepților, a stat la baza a zeci de articole și teze susținute, prezentări la conferințe științifice, dar mai ales în activitatea profesorilor de zi cu zi. Ajungem să constatăm că demersul interactiv nu poate fi o întâmplare, de la caz la caz, el cuprinde plenar procesul educațional, este propice pentru formarea și dezvoltarea competențelor și declanșează spiritul creativ al celor ce învață.

Gândirea critică, privită azi ca o competență de top, pe care angajatorul o reclamă angajaților în secolul nostru, nu se poate învăța, ea se formează step-by-step, prin procese interactive la clasă. Ea ameliorează comunicarea, relațiile dintre cei ce învață, modelează capacitatea de a discuta civilizat, de a pune la îndoială, de a argumenta logic și de a lua decizii. Ea impune un dialog constructiv între profesor și elevi, între elev și elev. Ea impune ritm și vigoare demersului, iar rezultatele nu întârzie.