CLUBUL PAIDEIA ŞI-A RELUAT ACTIVITATEA ÎN ANUL JUBILIAR ”PRO DIDACTICA 20”

Vineri, 9 februarie, 2018, la Centrul Educaţional PRO DIDACTICA, a avut loc prima şedinţă din acest an a Clubului de dezbateri educaţionale PAIDEIA, facilitată de dna Viorica GORAŞ-POSTICĂ, cu genericul ”Diplomaţia pedagogică: iniţiere şi provocări”. Evenimentul a fost unul deosebit nu numai din cauza că a găzduit un valoros schimb de experienţă între prietenii mai noi şi mai vechi ai Centrului, dar şi pentru că a fost prima activitate de amploare din anul jubiliar, având şi o tematică inedită.

Astfel, pornind de la definiţia clasică a diplomaţiei, ca artă de a atrage simpatii pentru ţara ta şi de a o înconjura de prietenii care să-ţi protejeze independenţa, precum şi de a rezolva pe cale paşnică diferenţele, fiind, în acelaşi timp, tehnica răbdării care generează dezvoltarea relaţiilor internaţionale, am considerat oportun să extrapolăm semnificaţiile date la mediul educaţional. Printre argumentele justificative ale necesităţii tratării problematicii în cauză au fost cele ce ţin de provocările curente ale muncii noastre în contextul globalizării culturale şi economice; dificultăţile erei informaţionale/digitale, care promovează, deseori, violenţa, incită agresivitatea; deschiderea tot mai mare a şcolii către comunitate, către toţi copiii, inclusiv către cei cu CES, de alte etnii, confesiuni etc./educaţie deschisă, dar şi numeroasele practici pozitive la acest capitol, din străinătate, cunoscute deja de concetăţenii noştri.

Am definit diplomaţia pedagogică ca pe o componentă a eticii profesionale a cadrului didactic, bazată pe toleranţă, respect şi punere în valoare a celuilalt şi manifestată în comunicare şi alte relaţionări, prin tact şi deschidere, negociere constructivă şi echilibrată a oricăror dispute, probleme sau conflicte. Ea include relaţii etice profesionale, bazate pe acceptare şi respect, pe tact pedagogic, în relaţiile profesor-profesor, profesor-elev, profesor-părinte, dar şi ca element al culturii organizaţionale a şcolii şi, în ultimă instanţă, ca artă a negocierii. Am dezbătut în detalii câteva studii de caz alarmante din mediul pedagogic, care ne-au servit ca argument în plus pentru utilitatea introducerea competenţei diplomatice a cadrului didactic şi managerial. Printre strategiile didactice, care antrenează/valorifică aspecte de comunicare diplomatică, am exersat:  brainstorming-ul, brainwriting-ul, brainsketching-ul, discuţiile ghidate şi libere etc. A prezentat un interes deosebit şi analiza unor exigenţe diplomatice cu privire la ţinuta cadrului didactic, modelele de relaţionare, de demnitate şi verticalitate, oferite de-a lungul istoriei de diplomaţii români, inclusiv de cei din actualitatea noastră imediată (detalii vezi pe https://drive.google.com/drive/folders/1WBYG8afD1HaxJuTprrDJ6v7cSPLX2wH-).

În final, am stăruit asupra unor recomandări pentru cadrele didactice, în vederea dezvoltării competenţei de comunicare diplomatică: Diplomaţii nu spun aproape niciodată NU; Cultivaţi-vă cultura emoţională! Dezvoltaţi-vă tactul pedagogic! Învăţaţi-vă să zâmbiţi mai des! ZÂMBIŢI LARG! Comunicaţi calm şi în tempou lent, echilibrat! Respiraţi adânc şi stăpâniţi-vă emoţiile în situaţii de stres! Evitaţi confruntările! Adoptaţi o atitudine creştină de iertare/acceptare a copilului, colegului, părintelui în orice situaţie! Nu uitaţi: Nobleţea funcţiei vă obligă la Diplomaţie! În concluzie, considerăm că procesul de comunicare cu tact şi diplomaţie necesită strategie, conştientizare şi abilităţi, având ca finalitate de durată stabilirea încrederii şi a respectului reciproc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *